Regia Națională a Pădurilor-Romsilva


Parcul Natural Grădiştea Muncelului-Cioclovina

Administrație

Despre parc

Turism

       

Noutăţi

Galerie foto

O colecţie de imagini din Parcul Natural Grădiştea Muncelului-Cioclovina

Filme

Flora şi Fauna


Flora

Condiţiile fizico-chimice, precum şi cele climatice au favorizat apariţia şi dezvoltarea în timp a unei flore şi vegetaţii specifice, variate. Ca urmare, flora şi vegetaţia este etajată în funcţie de condiţiile de mediu, un rol hotărâtor avându-l desfăşurarea reliefului pe o scară altitudinală extinsă (cca. 1270 m diferenţă de nivel).

Parcul Natural Grădiştea Muncelului-Cioclovina este situat în zona nemorală, având o însemnată valoare floristică. Dintre speciile endemice întâlnite aici, menţionăm: crucea-voinicului (Hepatica transsilvanica), cimbrişorul (Thymus comosus), brusturul negru (Symphytum cordatum) şi Sorbus borbasii.
În cuprinsul parcului se întâlnesc numeroşi taxoni rari, dintre care: Sesleria rigida (coada iepurelui), Anacamptis pyramidalis (bujor), Herminium monorchis, Plantago holosteum, Peucedanum rochelianum, Festuca pseudodalmatica, Dianthus petraeus ssp. petraeus, etc.

Dintre pteridofite, Botrychium multifidum este strict protejată prin Convenţia de la Berna; de acelaşi statut se bucură dintre angiosperme Pulsatilla patens şi Ligularia sibirica, specii strict protejate şi prin Directiva 92/43/EEC. Potrivit Ordinului nr. 1198 din 25/11/2005, Cephalaria radiata se numără printre speciile de interes naţional, iar Galanthus nivalis printre cele de interes comunitar.

Fauna

Fauna din Parcul Natural Grădiştea Muncelului – Cioclovina este foarte puţin studiată. Până în prezent studiul faunei nevertebratelor s-a rezumat în principal la studiul lepidopterelor, coleopterelor şi al ortopterelor; dintre vertebrate, reptilele şi amfibienii şi chiropterelor sunt grupurile cele mai bine cunoscute.

Astfel, în peşterile din perimetrul parcului au fost identificate mai multe specii de lilieci, dintre care: liliacul mare de amurg (Nyctalus noctula), liliacul pitic (Pipistrellus pipistrellus), liliacul mare cu potcoavă (Rhinolophus ferrumequinum), Rhinolophus hipposideros, Myotis myotis. Ultimele 3 specii necesită desemnarea de arii speciale de conservare, fapt impus atât de legislaţia europeană în domeniu, cât şi de cea românească.

Peştera Şura Mare adăpostea între anii 1960 - 1970 una din cele mai mari colonii în hibernare din Europa, însumând peste 100.000 de indivizi de Pipistrellus pipistrellus şi Miniopterus schreibersii (Dumitrescu şi col., 1967).
Observaţii recente în această peşteră au pus în evidenţă prezenţa în continuare a unei mari populaţii de lilieci (cca. 40.000 de indivizi) aflaţi în hibernare. Speciile dominante fiind : Pipistrelus pipistrelus şi P. pygmaeus cu cca. 34.000 indivizi; Miniopterus schreibersii 3500 indivizi; Rhinolophus ferrumequinum cca. 600 indivizi; Nyctalus noctula peste 1000 indivizi; Myotis sp. cca. 2000 ind ; Myotis myotis / M. blythii cca. 170 ind; dar şi numeroşi indivizi de Barbastella barbastellus în fisuraţia stâncilor (Murariu et col. in press).

© 2009 Administraţia Parcului Natural Gărdiştea Muncelului - Cioclovina | www.gradiste.ro